O nevoie primara poate fi un “vis?”
Iata o intrebare aparent simpla, care poate trezi chiar un suras in coltul buzelor.
La prima vedere raspunsul meu ar fi “NU”!
Si totusi, bombardata mediatic de cascada de emisiuni de divertisment sau de “entertainment”, cum le place “cunoscatorilor” sa le denumeasca, raspunsul la intrebarea de mai sus refuza a mai fi atat de spontan si vehement.
“Dansez pentru tine”
O emisiune cu un format importat, ca mai tot ce vedem, imbracam, mancam, citim sau ascultam. Tema emisiunii: castigatorului i se indeplineste un VIS in urma unui concurs de dans.
Intr-un exercitiu aleatoriu de rememorare constat ca marile vise ale romanilor participanti la emisiune constau, invariabil, in rezolvarea unei probleme de sanatate sau de supravietuire materiala.
“Dancing with the Stars”
Aceeasi emisune, o alta lume. Statele Unite.
Visele americanilor: sa poata studia la Harvard, sa-si poata construi o casa de vacanta la ocean, sa faca o calatorie in jurul pamantului.
Comparatia e inutila. Nu ne desparte doar un ocean de mii de kilometri, ci si mii de kilometri de indobitocire sistematica.
Nu pentru ca romanii sunt prosti sau retrograzi la nivel individual, ci pentru ca sistemele in care traiesc de generatii fie sunt corupte, fie nu functioneaza, fie ambele.
Si totusi, e usor sa afirmi ca nu functioneaza sistemul, sa ridici din umeri si sa te apleci din nou catre viata ta marunta. O fac cu brio zeci de "analisti".
“Sistemul” nu functioneaza pentru ca cei care sunt responsabili cu gestionarea si coordonarea lui NU NE REPREZINTA. Este adevarata afirmatia portivit careia poporul isi emana proprii lideri sau, in varianta autohtona, “avem conducatorii pe care ii meritam”.
Insa, noua ne-a fost confiscata pana si aceasta functie aproape fiziologica a oricarei societati. La noi liderii nu sunt emanati de noi, cei care respiram zi de zi aerul acestei tari sufocate, ci de grupuri si gasti, care prin accesul pe care il au la resurse si informatie, impun unu, doi, trei sau cinci lideri. Dincolo de acestia nu exista NIMIC! Nu ai alternativa. Si, mai mult decat atat, modelul se propaga de sus in jos, de la varful piramidei, pana la baza.
Pana la nivelul la care te atinge pe tine si pe mine. Pana la nivelul la care indeplinirea unei nevoi primare devine un vis.
Acesta e motivul pentru care romanii danseaza pentru supravietuire.
Exista totusi alternativa: dreptul de a schimba muzica si de a impune propriul dirijor.
E greu, dar NU IMPOSIBIL.
